„Te-am văzut printre picături”

Lacrimile curgeau siroaie, iar eu, neputincioasa, m-am departat de locul acela mizerabil, plin de durere. Am continuat sa alerg prin ploaie, imbracata in rochia mea subtire, neagra, neavand o directie precisa. Tot ce voiam era sa ajung la familia mea, la prietenii mei.

Ploaia s-a intetit, facandu-ma sa incetinesc si sa realizez ca era inutil sa mai fug. Dar nu m-am oprit. Trebuia sa ma indepartez cat mai mult de el si cat mai repede. Nu mai suportam sa mai aud in urechi vocea lui spunandu-mi cat de slaba de inger sunt si cat de naiva. Voiam sa plece din capul meu, sa ma lase in pace pe vecie.

Brusc, acea voce se auzi in spatele meu, urmarindu-ma neinduratoare, ca o sageata care nu-si pierde tinta. Am inceput sa alerg mai repede, dar stiam ca el, cel care imi facuse viata un calvar, se misca cu mult mai repede decat mine. Eram pierduta.

Incepeam sa nu mai vad. Ochii imi erau umezi, acum, cand eram contienta ca acel barbat ma putea prinde, poate, chiar mai umezi decat inainte. Pentru o fractiune de secunda, mi-am auzit numele, iar eu, nauca si speriata, mi-am intors capul in fuga. El era acolo, inca urmarindu-ma. Am revenit cu fata la drum, dar in loc sa avansez, am lovit pe cineva.

M-am prabusit peste corpul respectiv, lovindu-ma la umar cand am atins asfaltul. Pentru un moment am fost prea speriata sa ma mai opresc si sa ma mai asigur ca persoana peste care dadusem era bine. Trebuia sa imi reiau avansul fata de barbatul care ma urmarea. O mana, insa, m-a tinut pe loc.

– Se vede clar ca te grabesti, deci te intreb direct: ce se intampla?

Omul care ma tinea de brat ma privea cu mila. Eu nu stiam ce sa-i raspund. Tot ce stiam  era ca pierdeam timpul. Dar era deja prea tarziu. Gafaitul sacadat al urmaritorului meu ma facu sa adopt o pozitie demna de tot rasul. Dar nu stiam ce altceva sa fac. M-am pozitionat in spatele celui pe care il doborasem, cu pumnii stransi.

– Da-te din fata ei!! tipa amenintator fostul meu iubit. Asta e intre mine si ea!

– As fi fost de acord cu tine, pana ca ea sa ma dea cu fundul de pamant, vorbi calm cel din fata mea, ducandu-si mana la spate, astfel incat sa imi atinga pumnul.

Am ramas surprinsa de miscarea lui, dar si mai mult, de curajul lui.

– Linisteste-te, mi-a soptit sa-l aud doar eu. Totul o sa fie bine.

– Bai baiatule! O sa iasa urat!! Mai bine ai pleca! CARA-TE!

– Nu prea cred, continua sa imi tina partea baiatul ce ma tinea de mana.

Atunci mi-am dat seama de un lucru periculos.

– Pleaca, m-am trezit spunand. Te rog. Imi pare rau ca am dat peste tine. Trebuia sa fiu mai atenta. Dar acum ar trebui sa pleci. Te rog.

Pentru cateva secunde numai ploaia s-a mai auzit. Doar atat. Din nou, urmaritorul meu a spart tacerea.

– Mars ma d-aici! N-auzi?

– NU!

Mi se parea ireal ca un necunoscut, peste care mai si cazusem, sa ma apere de calvarul vietii mele. Aproape ca rosisem.

Dintr-o data, fostul meu iubit se napusti asupra baiatului, facandu-ma sa tip si, implicit, sa ma dau mai in spate. Cei doi intrara intr-o lupta nedreapta. Baiatul primi vreo doi pumni in maxilar si unul in burta. Dar nu se lasa batut. Isi reveni imediat si ii trimise atacatorului o serie de lovituri dureroase, dovedindu-mi ca nu era atat de puternic pe cat crezusem. Baiatul mai ca-l puse la pamant.

Dar atunci o masina aparu ca de nicaieri. Trei adolescenti iesira din autovehicul, apropiindu-se de baiatul ce-mi era aparator. Unul dintre ei, un baiat blond, il lua de umar pe castigatorul luptei si il impinse in spate, inspre mine.

– Ce naiba faci? tuna cel de-al doilea adolescent venit. Termina!

Baiatul ii facu vant adolescentului si veni spre mine. In stanga mea, baiatul blond tinea in brate o fata cu aceeasi culoare a parului.

– Esti bine? ma intreba protectorul.

– Da.

Am auzit un strigat ragusit venind de la fostul meu iubit. Salvatorul s-a intors catre el.

– Acum cred ca TU  ar fi bine sa te cari! tipa el.

Dupa ma lua de mana.

– Stiu ca ne-am cunoscut in imprejurari can ciudate, dar…eu sunt Zayn.

L-am privit fericita pe adolescentul brunet, cu ochi negri din fata mea, fara sa ma mai chinui sa ma controlez. I-am sarit in brate.

– Multumesc, Zayn.

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Scoby Na spune:

    ce taree!!! si presupun ca tipi aia doi sunt harry cu naill nu ?;;)

    1. de fapt……..sunt Niall si Liam….pe Herry nu puteam sa-l bag ca nu il vad asa de…..dur…:)

      1. Scoby Na spune:

        :o3….bine. nu ti`am zis ca iam visat?! nu ti`am zis. paiiti zic sfarsitul. se facea ca eu cu harry neam certat si lam facut prefacut. si sa uitat urat la mine si vinea gen spre mine sa ma bata si in spatele lui era zayn, in sensul ca ii tinea partea, din spatele meu au aparut naill cu liam postati in dreapta respectiv stanga mea, apoi in spatele meu era louis:)) si liam vb la tel, debea terminand inchide (era imbracat intr`un costum dala scump de bogatas…nu ca no fi da..:-„) si ii face lui harry : imi pare rau frate, nu pot sa te iert de data asta:)))!!! am ramas perplexa:)))) dar a fost o scena daia gen mafiotiiii :))))))

Lasă un comentariu