Azi mă răsfăţ

A fost odată ca niciodată… Sunt o prinţesă cu personalitate, dar bine-crescută, puţin tupeistă, cu ceva talent actoricesc care poate păcăli naivii. Sunt o prinţesă adorată, dar străină tuturor, iar rangul şi arborele meu genealogic spun că personalitatea mea va … Continuă lectura

E 1 Martie

Pentru prima data de cand sunt la facultate am ajuns la curs la si jumatate. Nu e panica, nu am pierdut nimic interesant, dar simpla idee ca primavara vine cu trafic de rahat – mai de rahat decat inainte – deci cu un ambuteiaj urias in cartierul-cel-fara-de-metrou (ceea ce e scandalos), ma amuza nespus (si ma face sa intarzii).

E 1 Martie si oamenii impart măr(țișoare) la metrou, e cald si sunt toata roșie. Am avut dreptate cand mi-am scris prezentarea pentru concursul Miss&Mister din toamna anului trecut: chiar sunt roșie pentru pasiune si pentru iubire (aka geaca de astazi) si sunt verde pentru noi inceputuri (aka geaca mea de iarna).

Cafeaua e destul de dulce si afara e destul de cald ca sa fiu fericita. Tot ce imi mai trebuie este sa dau de tine pe la Romana.

Cu drag, eu-cea-roșie. 

P.s: acesta este un post random si  trebuie tratat cu indulgenta :)))) 

Amintiri

„In fiecare noapte ii daruia amintiri lui Gabriel – amintiri despre plimbari cu barca si picnicuri la soare; amintiri despre ploi blande care bateau in ferestre; amintiri despre dansul descult in iarba jilava a unui camp. –  Gabe? Noucopilul se … Continuă lectura

Arcobaleni

8:23

Ziua 2.

WinterCamp.

ASLS.

Locul 7 la Treasure Hunt – Pălărierul ne-a tras pe sfoară și noi ne-am învârtit ca tăntălăii în cerc juma’ de oră, dar, așa cum ar spune Președintele ASLS, e ok. 

Nu știu cum să descriu situația. Stau pe marginea patului și ascult cum 2 dintre colegele mele de cameră fac mișto de conversațiile oamenilor de pe hol.

Sonia vrea un alt „vortex de sentimente”. Mădălina râde. Ele cică dorm. Cică. „E prea amuzant ca să dorm”.

Scriem bilețele și le punem în pliculețele cu numele noastre, lipite pe ușă. Prietenul meu secret mi-a dat dulciuri și vrea să-mi vadă pijamaua. E un pic îngrijorător, ce pot să zic. Colegele mele de cameră așteaptă cu nerăbdare. Eu scriu bilețele drăguțe și muuuult prea lungi.

Party cu pijamale în aproximativ o oră.

P.s: am fost trezite de un pumn în ușa violent featuring Floricica Dansatoarea. Apoi vocea melodioasă a Iulianei „Treziți-vă”. Spirit ASLS „WOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO”.

Vortex sentimental

Ziua 1.

WinterCamp.

ASLS.

Undeva in munți.

Patru suflete într-o cameră cu un pat prea mic, mult râs și una bucată legitimație cu numele meu pe ea.

Nu știu dacă hărmălaia mă face fericită, carnea de porc servită la cină sau petrecerea tematică din fiecare seară. Azi sunt Ștrumfii. Gargamel nu are nicio șansă să ne strice distracția.

Aparent nu avem apă caldă. Se merge din ușă-n ușă, „scuze, voi aveți apă?” ; „nu știu, mai devreme era” ; ” pot să verific?” ; „sigur” ; „oh, la naiba, nici voi nu aveți”.

Nu e supărare. Nu fac fițe. Va veni și apa înapoi la un moment dat. E ok.

În camera mea e liniște acum; toată lumea doarme, se pregătește de petrecere. Fetele își extrag energia din plapumă și din pernă, eu dintr-un articol pe blog.

Vortex de sentimente: de dimineață emoție, la prânz oboseală îngrijorătoare, acum fericire.

Tricoul meu cu Ștrumfi e pregătit.

If you wish to be a writer, write.

Sa iei o bucata de hartie, un pix, un gram de imaginatie si sa faci magie. Exact ca in Harry Potter, dar fara Dementori. De obicei, cand scriu, ma uit in gol pentru cateva minute si incerc sa imi intorc … Continuă lectura

Caut erou; accept si raufacator, dar cu glume bune

De-ar veni Sfantul Petru la mine si mi-ar spune ca imi indeplineste o dorinta, i-as cere sa-ti bage tie mintile in cap, adica sa-ti dea fericire la greu, bani si o masina pe care sa o parchezi in centrul Bucurestiului … Continuă lectura

O ard misterios

Simt ca imi pierd mintile. E intuneric, iar incheieturile imi trosnesc. Vasele de sange cer indurare – stau sa explodeze – iar inima se pregateste pentru un triplu lutz afara din pieptul meu. Aud un fasait si o un glas … Continuă lectura

13 august 2016

<< Primul semn vine de nicaieri. Vine cand mananci, cand te speli, cand razi, cand alergi pe strada ca sa prinzi autobuzul. Te loveste dintr-odata si te lasa absorbit de efectele comotiei, care, din (ne)fericire, dureaza mai mult decat ar … Continuă lectura

De-ar ninge, ar ninge albastru

Vreau sa vorbesc despre ochi.  Nu stiu daca despre ochii tai sau despre ochi in general, stiu doar ca vreau sa ma uit in gol si sa imi imaginez o pereche de ochi si tot ce ascund ei. Pentru ca … Continuă lectura

Cu o mana te omor si cu cealalta imi fumez scobitoarea

Cu o mana iti strivesc maxilarul si cu cealalta imi verific Instagramul. Cu o mana iti iau vederea si cu cealalta imi scriu traducerea la Texte. Cu o privire as putea sa-ti tai rasuflarea, dar n-o fac, pentru ca ma … Continuă lectura

Afara ninge ninge ninge

Campulung, 2 decembrie. 

Ninge ca-n povesti. Strazi albe, fete vesele desenate pe parbrize, copii stand cu gura deschisa catre cer, sa prinda si ei un fulg sau doi.

Totul Kokett. Camera eleganta cu miros de iarna, mancare buna si vin fiert, chiar un brad de Craciun care te face sa ramai neclintit pentru cateva clipe.

Si dusul.

Dati-mi voie sa va impartasesc experienta mea cu dusul. 

Dusul are propriul creier. O mie de butoane, cateva stiluri de masaj, 70 de orificii prin care se scurge apa rece pe care NU o poti opri si zero sanse sa iesi de acolo sanatos. Serios. Poate sunt mai de la tara, dar asa dus…

Dus malefic, nu imi vine sa cred ca vorbesc despre el, dar m-a cam traumatizat. Fie ca inocenta mea in materie de dusuri sa se odihneasca in pace.

Amin.

Dar

macar am fost putin indragostita si m-am intrebat daca „is it me you’re looking for”. 

Campulung, bine te-am gasit.

Azi nu mai am aroma de cafea

Pentru ca mirosul a disparut, cafeaua si-a pierdut efectul si cele 4 pliculete de zahar s-au topit fara sa indulceasca lichidul. Am ramas din nou fara energie si fara reni pe paharul de cafea. Este ziua Romaniei, port o panglica-tricolor … Continuă lectura

Azi am aroma de cafea.

De cafea calda care sa ma topeasca si care sa ma protejeze de frigul de afara.  Nu stiu cum iti bei tu cafeaua, dar eu mi-o beau in fiecare miercuri, cu 4 pliculete de zahar. Trebuie sa fie Grande, altfel … Continuă lectura

112, ce urgenta aveti?

Doresc sa imi dau disparut sufletul, l-am pierdut undeva pe la Piata Romana. Este destul de mare, foarte colorat si ultima data cand l-am vazut purta tricoul lui preferat cu „let me love you”. De obicei isi petrece timpul in … Continuă lectura

Despre mine si restul lumii

Miercuri, 16

McCafé si germana insirate in fata mea. Un tip trece prin fata mesei noastre, e cu ochii in telefon si zambeste involuntar. Pentru o clipa zambesc si eu, pentru ca cineva tocmai i-a facut ziua mai frumoasa. Un mesaj a starnit un zambet. O notificare a dat buzna in viata lui si i-a dar ziua peste cap, in cel mai frumos mod. 

E frig. Scot aburi cand vorbesc, dardai in statia de autobuz si mor de cald la metrou. Nimic iesit din comun. Poate doar senzatia de „siguranta” pe care mi-o da caldura din ghiseul doamnei care face abonamente RATB. E frig si ea deschide usita aia si la ea e cald si ma topesc pentru o clipa si zambesc. Ma simt bine. 

Apoi o iau din loc din nou, ajung la germana, plec de la germana, intru in Mc-ul de la Romana si ma cinstesc cu o cafea. 

Si astept. Dar nu stiu ce astept. Astept sa imi revina pozitivitatea. Astept sa imi revina zambetul. Poate astept sie eu o notificare care sa imi dea ziua peste cap. Poate te astept pe tine. Sau poate astept sa dau dracului pe cineva, sa ii spun ca viata e mai mult, este „a vrea”. Sau astept sa injur, sa imi pierd cumpatul, sa ma tavalesc prin sala de sport, sa cant si sa dansez pana plamanii imi cedeaza si ajung la Urgente. 

Astept pentru ca asteptarea nu a omorat pe nimeni. Si astept pentru ca asteptarea inseamna „poate”, iar asta ma face sa merg mai departe. 

Cafeaua ma face sa fiu profunda, rebela, dar nu imi da puterea sa imi fac tema la germana corect. Voi, astia de la McCafé, reparati asta! 

Prea mult Assassin’s Creed

Privesc. Sunt un martor mut, ascuns de ochii celorlalti. Stau dupa un zid – ma sprijin indiferenta de suprafata rece si astept. Astept s-o ia din loc. El rade cu cineva, se amuza pe cine stie ce subiect, la un … Continuă lectura

…of Jean le Flambeur

Jean le Flambeur aruncă o monedă într-o fântână din pseudomaterie și își dorește să-și recapete memoria. Amintirile vin treptat și îl acaparează. Acum nu se mai află lângă fântână ci într-un tărâm ciudat în interiorul minții lui. Merge printr-o pădure … Continuă lectura

…of Travis Maddox and Abby Abernathy

I wish… She always wanted what she knew she could never have, always sought for the impossible. She was never afraid of big dreams and kept setting goals that for many seemed to be real adventures. Somehow she was always … Continuă lectura

Drunk in love

” – Noaptea trecuta a fost una dintre cele mai frumoase nopti din viata mea. M-am intors sa-i vad expresia fetei. Cand am vazut ca era serios, i-am aruncat o privire neincrezatoare.    – Sa dormi intre vasul de toaleta … Continuă lectura

Dati-mi voie sa visez cu ochii deschisi pentru cateva minute…

Sunt constienta de faptul ca ar trebui s-o las acasa. Ma duc la munte, nu la vreun concurs. Frate-miu mi-a spus sa o las acasa. Mama mi-a spus sa o las acasa. Cand doi oameni iti spun ca esti beat, du-te sa te culci.

DAR E MASINA MEA, CUM SA O LAS ACASA?!

Corect. Vorbesc de o masina. Este un automobil cumparat din dragoste si cu multe sacrificii – multi rinichi au fost vanduti pe piata neagra – si ma dau mare cu el in fiecare zi. Cui nu-i convine, sa ma pupe undeva.

Un politist, cand mi-a vazut masina parcata intr-un loc interzis, a venit la mine si m-a sfatuit sa imi mut cutia in alta parte. Am trecut peste faptul ca nici nu s-a sinchisit sa imi vorbeasca politicos si peste atentionarea lui; i-am spus fara ocolisuri ca ma-sa are cutie, eu am masina. Am primit o amenda de 500 de lei, dar am zambit toata ziua stiind ca l-am facut pe Bobonete mandru.

Autovehiculul pe care il conduc este un Lamborghini Aventador de culoare rosie si, precum am mentionat mai sus, a fost cumparat cu mari sacrificii. Sunt fata de bani gata, dar fiecare banut pe care l-am investit in automobilul asta a fost muncit si nu m-am lasat pana nu l-am cumparat cu banii jos. Nu, nu mi-a luat 8 ani si 10 ore pe zi de munca. Nah.

Revenind, plec la munte. Nu la drumetie, ci la o pensiune, dar, in definitiv, la munte. Pe drumul de munte mergi cu un SUV sau cu o alta masina care se integreaza mai bine in peisaj, de aici dezacordurile celor din jur.

Totusi muntele implica serpentine serpentinele implica adrenalina si cu viteza potrivita ai putea muri dar sa trecem peste acest amanunt si sa ne intoarcem la partea cu adrenalina.

In plus, intalnim oameni noi. Trebuie sa ma dau mare.

In plus, masina lui frate-miu este in service.

In plus, alta masina nu avem. (Exista masina parintilor, dar nu este o optiune, niciodata nu este o optiune.)

In plus, de ce este masina lui frate-miu in service? Ce? A intrat cu ea intr-un Tico? Ce? A mea este neatinsa, desi merg ca o dilie cu 100 km/h pe strazile Bucurestiului?

Aaaanyyyywaaaaaaays, voi porni la drum nestingherita de nimeni. Din nou, cui nu ii convine, sa ma pupe undeva.

Am o vaca si o camila

Vaca e de aur, camila are valoare mare. Daca pana la lupoaica esti dus cu 50 de lei, la vaca sau la camila ajungi cu un rinichi (doi cand sunt ambuteiaje). Vaca e „Kuh”, camila e „camel”. Nimic normal la … Continuă lectura

16 martie 2016

 Șeherezada mea Cina e dezgustătoare. Îmi pare lipsită de gust, aproape fără culoare şi nici măcar cele două pocale de vin nu o fac mai atrăgătoare. Poate încă un pocal şi va fi mai bună, mai sărată, mai condimentată şi … Continuă lectura

Instagram

Te-am vazut cu ea si am simtit ca mor. Nu la propriu, Doamne fereste, doar inauntrul meu, bucata cu bucata, picatura cu picatura, cate un organ pe rand s-a defectat, pana s-a ajuns la inima. Nu am facut infarct, dar … Continuă lectura

Vine Bacul

„Febra bataliei […]. – Atunci nu-ti mai simti ranile sau durerea de spate provocata de povara armurii, nici sudoarea ce iti curge in ochi. Incetezi sa simti, incetezi sa gandesti, incetezi sa fii tu, exista doar lupta, dusmanul, acest om … Continuă lectura

Poveste de 14 iunie

Am fost bagate pe repede-inainte in sala de examen, practic am fost precipitate sa intram la prima proba de bac (oralul la sfanta limba romana) astfel incat am alergat ca nebunele pe strada, am ajuns la scoala in timp record, … Continuă lectura

te duc cu 50 de lei la Lupoaica? – titlu random

Cum sa spun, suntem atat de lipite una de alta incat avem acelasi miros – putina menta cu ceva ce as numi parfumul-ala-smecher – aceeasi gandire de „sfarsit de clasa a 12-a”, cu tente de „suntem niste babe”. Suntem Eu … Continuă lectura

Sometimes, a horse has gotta do what a horse has gotta do…

image

~ Acest articol ii este dedicat lui Spirit, un cal salbatic dintr-un film de animatie pe care l-am urmarit de nenumarate ori si la care inca plang ~

Spirit – un flux de energie si orgoliu caveleresc, dominat de iubire pentru tot ceea ce inseamna „acasa”.

Spirit – o rasuflare de vant taios, rece si aducator de primejdie.

Spirit – un suflet de luptator si o privire de lider, impreunate de curaj.

Spirit – o lectie de viata.

Sunt un Spirit nemuritor, cutreier paduri si galopez prin Vestul Salbatic. Sunt un armasar ce nu poate fi dresat, calarit sau infrant. Sunt Spirit, Armasarul din Tinutul Cimarron.

image

image

Craciun Craciun si inca un pic de Craciun

Sa te trezesti in ziua de Craciun si sa gasesti sub brad tot ce ti-ai dorit vreodata. Sa te trezesti cu ganduri bune si sa adormi cu ganduri bune ce se impletesc intr-un Craciun Fericit. Sa te trezesti pur si … Continuă lectura

Bestie pe cale de vindecare

„Au intalnit in cale un politist care patrula pe debarcader, iar Brent a tras-o pe Anna mai aproape de el, cuprinzandu-i umerii cu bratul. A incetinit pentru ca ea sa poata tine pasul cu el. O simtea rigida ca otelul. … Continuă lectura

Sentimente aromate

Isi ia privirea de la mine si ma lasa in lumea condimentelor de care nu am auzit in viata mea. Ma prefac (exact ca o actrita buna ce sunt) ca stiu despre ce e vorba, ca sunt o bucatareasa atat de buna incat fac sos bernaise in fiecare seara. Ma incrunt ca sa fiu mai credibila. Aproape ca imi duc mana la barbie.

Ii aud rasul chiar inainte sa aleg o sticluta de chimen, una de boia si una de condimente amestecate. Din alea care sunt cu schepsis si care se macina manual. Bun, acum pleaca. Creierul meu imi da porunci in zadar, pentru ca picioarele mele continua sa fie rebele si sa ramana in acelasi loc.

–           Mai ai nevoie si de altceva?

Ma intorc cu fata spre el si incerc cu greu sa nu ma pierd in ochii lui.

–           Oh, nu, ii spun afisand fata de diva. Verificam daca am luat tot. Ma priveste intrebator, asa ca imi continui ideea. Lista e completa.

Da aprobator din cap si se indeparteaza. Inima mea aproape ca ridica steguletul alb, obosita de atatea batai si dornica de un somn bun.

Suferinta colectiva (RIP)

„Apoi au adus altul. Era 70%.

Plângeam.

Cădea carnea de pe el. Întreba dacă mai trăiește. Dacă e grav. Era aproape de comă. Îi curgeau lacrimi din ochi, cu sânge. Îmi spunea să îl țin de mână.

I-am spus că am un băiat de-o seamă cu el. Mi-a răspuns: << Mami, n-o să mor, nu?>>

Încă ieșea fum din el.”

~ Violeta Maria Naca, asistenta de pe ambulanta ~

A fost odata ca niciodata

Un baiat si o fata cu privire de smarald. El era carbune, uneori se transforma in cer, dar ea radea pe ritmul pajistilor de dincolo de munte.

Un baiat si o fata departati de vesnicii de lacrimi si de scancete agatate intr-un cui batut in camera de vis-a-vis

de lumea lor, a inimilor ce bat la unison.

Nu sunt un Arghezi sa scriu cu unghiile pe tencuiala ori un Bacovia sa stau nebun intr-o camera rece si mortuara, dar sunt

cineva care scrie cat de des poate despre o viata data peste cap intr-o aiureala amestecata

cu o poveste de iubire desprinsa din fantezie:

Un baiat si o fata ce se arunca dintr-o carte aruncata pe canapea, care se ingramadesc intr-un coltisor de camera si care iubesc si se iubesc. Mai mult si mai mult si mai mult.

Traiesc.

Imagine love, couple, and hug

Jurnal de buna, ce mai faci?

9 septembrie

Draga Jurnalule,

Azi l-am vazut. A stat in fata mea. A respirat acelasi aer si a calcat pe acelasi trotuar. Stomacul mi s-a strans, sangele a incetat sa mai curga, picioarele mi s-au inmuiat si ochii mi s-au umplut de lacrimi.

O secunda.

O secunda si m-a dat peste cap si mi-a spart zidul in bucati mici de mi-e dor de tine. Inima mi-a soptit „l-ai iubit”, creierul mi-a spus „e un idiot, meriti mai mult”.

Am mers mai departe.

Fugi

Prima data cand am vazut o arma a fost acum zece ani.
– Fugi, mi-a spus mama.
Prima data cand am vazut un copil omorat in bataie a fost acum sapte ani.
– Fugi, i-a spus mama.
Prima data cand am vazut o femeie – zbarcita de trecerea timpului – torturata pana la moarte a fost acum trei ani.
– Fugi, si-a spus mama.
Dar mama a murit.
Si am ramas doar eu in aceasta lume cutremurata de gloante si sugrumata de fiare oarbe, insetate de putere goala.

E stupid…

…  sa speri ca lumea sa se schimbe cand tot ceea ce face e sa-si schimbe fetele.

…  sa intelegi oamenii cand ei nu vor sa fie intelesi.

…  sa te gandesti la toata lumea cand nimeni nu se gandeste la tine.

…  sa lasi in urma rautatile altora cand altii te caftesc pentru fiecare rautate a ta.

…  sa fii tu cand cand toata lumea te crede invizibil.

Dar si mai stupid este sa stai degeaba si sa privesti cum viata trece pe langa tine doar pentru ca lasi nistre straini sa-ti fredoneze propria piesa.

Am zis.

Giulesti 1923

~ Pentru un bun amic ~

Visiniu.
Culoarea mandriei pure. Agitatie compacta.
Un singur glas, 90 de minute si steaguri fluturand.
Daca as fi agatata de undeva de varful unui reflector mi-ar ramane pe retina imaginea unui stadion organizat in sudoare, pasiune si brigazi. Unsprezece jucatori luptand pentru propria lor patrie si trei indivizi urmarind jocul ca niste soimi infometati. Singurul lucru care lipseste este strigatul victoriei si sunetul care anunta cum tabela arata 1-0.
Barbati plang si asteapta, isi tin rasuflarea si spera. Mingea serpuieste printre tricouri si isi face loc aproape de poarta. Visiniul acapareaza balonul, multimea se misca o data cu el, se incordeaza si explodeaza in lacrimi, in multumiri si in ceva ce as numi simplu – Rapid.

Paris, Paris, Paris

” –  La ce ma uit?

[…]

Eu sunt ultima ramasa in intuneric, pana cand – deodata – se intampla! St. Clair scoate ceva din buzunar. Apoi se lasa intr-un genunchi.

Tot corpul Annei se lumineaza de stupoare, bucurie si dragoste. Da din cap, un da viguros. St. Clair ii pune inelul pe deget. Se ridica, ea isi arunca bratele in jurul lui si se saruta. El o invarteste in cerc. Se saruta din nou. Adanc, flamand, lung si apoi el se intoarce spre noi si ne face cu mana – cu cel mai mare zambet pe care l-am vazut vreodata – in mod clar constient ca noi statuseram acolo de la inceput.”

~ citat luat din „Isla si Fericirea pana la adanci batraneti” de Stephanie Perkins ~

Demonul din noi

Ma sugruma gandul de a fi altceva. Imi ia tot oxigenul ideea de a deveni cineva nou, ciudat, altfel, infricosator, maniac, plin de secrete. O bestie in toata regula si cu poza intr-un buletin valabil pentru eternitate.
„I’m in love with a monster.”
O bestie care sa se ascunda in locuri nestiute de nimeni, sa priveasca totul de undeva de sus si sa rada fara teama in bataia vantului. Sa apara cand isi doreste fara ca nimeni sa o judece.
O bestie care sa creeze prin prezenta ei o alta fiinta, o faptura magnifica si puternica si fragila si invincibila prin vulnerabilitatea ei ascunsa la vedere. Sa construiasca un zid de forta in jurul ei pe care sa-l pazeasca pana la moarte.
„Bitch better have my money.”
O fiinta care sa triumfe si care sa controleze. Care sa planga si sa rada in acelasi timp fara ca nimeni sa-si dea seama. Sa aiba supusi si victime, prieteni si parteneri stiuti numai de ea. Idoli si teluri de neatins.
Foc si moarte si ras maniac si bilete de dragoste aruncate in lichidul gros si rosu. Lucifer.
Care a fost un inger.
Bestia care a fost om.
Creatura care nu a fost tot timpul creatura.
Si nu e.
O fiinta care sa nu fie ceea ce vad ceilalti, care sa-i indemne sa se strofoce s-o cunoasca si s-o cunoasca asa cum e.
Cunoasterea darama zidul. Bestia dispare, dar asteapta. Lucifer rade si se pregateste. De o greseala.
Si raman fara aer in fata faptului ca asa esti tu. Bestie luciferica in culori de Adam si Eva.
Tu.
Si poate ca si Eu. Ca tine. La fel. Imi place. Vreau. Te rog.

11880756_1018244074873648_1212992421_n