Fata numarul douazeci si….patru (cred) a trecut prin fata mea si mi-a cerut acelasi lucru ca si celelalte de pana atunci.
– Imi dai si mie un autograf, te rog?
– Sigur, i-am raspuns si i-am semnat foaia, autograf urmat de o poza draguta.
La plecarea fetei mi-am luat iar fata de posomorat si am inceput din nou sa il injur in minte pe Zayn pentru ca habar nu avea sa fie punctual. Daca el prin „sa nu intarzii; nu vreau sa ma vada fanele si sa sara pe mine” intelegea tocmai opusul, ei bine, cred ca trebuia sa imi schimb si eu putin sensul gandurilor si sa inteleg „imprastie-l prin toata casa” prin „nu-mi atinge fixativul”.
– Hei, scuze ca am ajuns asa tarziu.
M-am intors brusc cu aceeasi privire de killer. In fata mea statea un Zayn cu parul perfect aranjat in sus, cu un zambet strengar si haine calcate. Parea relaxat, nu cred ca realiza cat de mult ma facuse sa astept.
– Sigur. Nicio problema. Sper ca ai o scuza buna.
Zayn rase si isi roti degetul aratator in jurul frezei sale. „Normal”, mi-am dat ochii peste cap si am zambit, fara sa vreau. Nu puteam sa-l omor pentru obsesia lui. Sau sa ii termin fixativul. Sau sa ii ascund oglinzile. Sau sa il mazgalesc pe fata in timp ce doarme. Sau…hmmm…mda, lista e lunga.
– Deci, unde mergem? l-am intrebat in timp ce el si-a scos bricheta din buzunar ca sa-si aprinda o tigara.
– In October, spuse tragand un fum. Acolo ne asteapta ceilalti.
M-am incruntat, confuz.
– Care ceilalti?
– Aia de ieri.
Zayn ma privi si vazu ca habar nu aveam despre care „aia” era vorba.
– Trupa, adauga. Andy, vechiul meu prieten care canta la tobe?
– Aaaaaaaaaaaaaa. Gata, il stiu. Si vine cu toata trupa?
– Da.
Dupa asta, liniste. El era ocupat cu tigara lui, in timp ce eu imi verificam Twitter-ul: inca 100 de followersi si vreo cateva sute de mesaje. Stateam bine fata de ieri cand avusesem aproape 600 de followersi si o mie si ceva de mesaje. Oh, da. Si sa nu uit de magnificul mesaj primit de la Swift cu „Harry, meet me at the club tonight. It’s next to Nando’s.” …. Si legat de asta…
– Apropo, am spart tacerea. Mersi ca m-ai adus aici. Asa am scapat de o fata enervanta cu ochi de vipera si cu un cazier plin de baieti.
Zayn incepu sa rada instantaneu, lasandu-si tigara sa cada.
– Trebuia sa te vezi cu Swift??????? ma intreba el printre hohotele de ras.
– „Trebuia”. Bine zis.
Am inceput si eu sa rad si l-am lasat pe Zayn s-o ia inainte spre tramvaiul mult prea aglomerat pentru doua staruri ca noi.
***
In Oktober nu era prea multa lume.
– Inca, ma contrazise Zayn asezandu-se la una dintre mesele goale.
M-am gandit ca poate are dreptate. Doar el era cel care copilarise aici, nu? Eu eram doar un copil curios intr-o lume noua, necunoscuta, care avea cred si un castel fermecat. Lumea? Romania. Castelul? Bucuresti.
– Hei.
Soapta prietenului meu imi atrase atentia. M-am intors spre el, iar el imi facu semn spre usa. Am privit amandoi in aceeasi directie, urmarind atenti un duo de fete.
– Care-i treaba cu ele? l-am intrebat pe Zayn.
Se uita la mine cu o fata impasibila.
– Habar nu am, isi dadu ochii peste cap. Arata bine. Pe tine nu te atrag?
Am privit mai bine spre cele doua fete: o ciocolatie si o satena. Mare scofala.
– Nu-i mare lucru, i-am raspuns prietenului meu si l-am lasat pe chelner sa ne ia comanda.
*
Dupa doua ore ne adunaseram toti cei de seara trecuta: eu, Zayn, Andy si ceilalti membri ai trupei lui Andy. Galagie mare, trebuie sa recunosc. Nu imi mai auzeam vocea, ragusisem, iar muzica ma cam surzea. Totusi, nu puteam sa nu aud gura tipei ciocolatii care de cand ajunsese nu mai tacuse nici macar o secunda.
– Doamne cat poate sa vorbeasca fata asta?? am tipat exasperat, lovind bricheta lui Zayn de coltul mesei.
– Care fata? intreba Andy, razand de reactia mea.
– Harry se refera la tipa ciocolatiei de la masa din colt, ii explica Zayn.
Andy si ceilalti privira intr-acolo si ridicara din sprancene, semn ca le placea ceea ce vedeau. Dupa auzira vocea tipei si imi aprobara enervarea.
– Face asta de cand a venit, adica de acum 2 ore, am adaugat dand din nou cu bricheta in lemn.
– Crezi ca e medium? ma intreba un coleg de-al lui Andy.
M-am uitat confuz la el.
– Vine spre noi, imi facu cu ochiul si se lasa pe spatarul scaunului sau, ca dupa sa fiu abordat de galagioasa localului.
– Hei, scuze ca te deranjez, incepu ea privindu-ma in ochi…
„Ok, trebuie sa recunosc, are ochi frumosi. Si o fata draguta. Si un ten ispititor. Si un…Harry! Controleaza-te!”
– ….Ai un foc? isi termina ea intrebarea in timp ce eu incercam sa imi potolesc mintea.
Nu i-am raspuns imediat. Nici macar nu intelegeam de ce ma intrebase pe mine de foc. Eu nu fumam.
– Sigur ca ere un foc, interveni Zayn. Harry, da-i fetei bricheta sa-si aprinda tigara.
Am facut ochii mari si am pipait obiectul din mainile mele. „Da, Harry. Este dreptunghiular si scoate flacari. Pana acum te-ai jucat cu el.”
Am zambit stramb si i-am dat tipei bricheta. Ea isi aprinse tigara, imi multumi si fugi repede la masa ei. Eu am ramas ceva timp confuz, pana s-o aud iar tipand.
– Harry Styles mi-a dat un foc! Iti vine sa crezi? *facu o pauza*. Ia staaaaaaai….Harry nu fumeaza! Dar avea bricheta….Nuuuuuuu!!!! De ceeeee??? Bunaciunea mea a devenit la fel de diabolica ca si mine!
Am inceput sa rad auzindu-i vorbele. La fel si ceilalti de la masa mea, impreuna cu prietenii ei. Nu m-am putut abtine si m-am ridicat de la masa (inca razand) si m-am indreptat spre locul in care statea ea, avand bricheta la mine, desigur.
Tipa ma privi speriata vazand ca ma apropii, iar cand am ajuns langa ea i-am aratat ca pe o parte a brichetei scria mare „Z.J.M”. Ea zambi stramb si am realizat cat era de jenata de situatie si mai ales de faptul ca o auzisem. Dar era draguta pana la urma. Cum puteam eu sa-i rezist unei fete dragute?
– Harry, imi pare bine.
I-am intins mana, iar ea mi-o stranse emotionata.
– Marry, si mie imi pare bine.
„Marry…nume american…dar foarte dragut. Imi plaaaaaaaaace.”
Am vrut sa ii mai spun ceva, dar l-am simtit pe Zayn cum se sprijina pe unul dintre umerii mei.
– Buna, eu sunt Zayn. Pe prietena ta cum o cheama?
Zayn zambi in timp ce satena rosi bine de tot dupa vorbele prietenului meu.
– Bianca, ne spuse Marry. Bianca o cheama.
– Saluuuuut! am auzit-o pe Bianca din spate, incercand sa isi controleze roseata.
M-am uitat la Zayn cu inspiratie.
– Oficial, te iert ca ai intarziat astazi, i-am spus scotandu-mi telefonul din buzunar cu gandul sa-mi aglomerez si mai tare agenda telefonica si, eventual, sa-i trimit lui Swift un mesaj cu „Sorry bitch, I’m in PARADISE!”.
nothingwithoutlove.wordpress.com 